Mă trezesc de dimineață în patul meu călduros, în casa mea confortabilă, înconjurată de
familia mea frumoasă. Aș putea spune că sunt privilegiată – eu și cei dragi mie suntem sănătoși, ducem o viață liniștită. Și, cu toate astea, și în această dimineață simt că nu pot respira suficient pentru a mă ridica din pat. Deschid ochii și simt deja cum inima îmi bate tare, o presiune mă apasă pe piept și un nod – binecunoscut – mi se ridică în gât. Deși mi-am promis că azi o să am o zi bună, nici nu m-am ridicat bine din pat și deja simt cum frica și neliniștea mi se cuibăresc în piept. Le simt apăsarea, presiunea crescândă, și mă întreb cum voi reuși să trec și peste această zi. Mă mișc cu greu și îmi încep ziua cu o mică umbră de speranță că poate azi nu va fi așa de rău.

Însă nu plec bine din casă și tot felul de gânduri mă inundă: oare am scos fierul de călcat din priză? Oare am încuiat ușa? Dar dacă se întâmplă ceva cu copiii cât eu sunt la muncă și nu pot răspunde la telefon? Ce o să fac dacă ne îmbolnăvim? Dar dacă…? Oare…? Și, ca și în alte zile, pe lângă teama ce mă însoțește de-a lungul zilei, mă apasă vina și rușinea că mă simt așa.

Mă întreb dacă și tu te-ai simțit vreodată așa? Dacă și tu simți uneori acea greutate în piept? Dacă și pe tine te inundă gânduri otrăvite ce știi că îți fac rău, însă nu le poți controla? Mă întreb dacă și tu simți că nu poți vorbi cu ceilalți despre ce ți se întâmplă pentru că îți vor spune că exagerezi, sau că nu ai de ce să îți fie frică? Și da, uneori știi că au dreptate, însă, în pofida acestui lucru, a tot ce ți se spune, frica ta e reală și covârșitoare, iar tu trebuie să trăiești cu ea în fiecare zi.

Hai să vorbim puțin despre asta.

Da, viața ridică provocări! Uneori apar situații cu potențial periculos, situații în care integritatea fizică sau emoțională, a noastră sau a celor dragi, este amenințată. Și atunci simțim frică. Și este o emoție firească și sănătoasă, menită să ne declanșeze un comportament de apărare. Ea funcționează ca un sistem de alarmă care ne atrage atenția asupra unui anumit pericol.

Însă, ce se întâmplă când situația ce ne declanșează frica nu pare, după standardele general acceptate, să justifice nivelul de frică resimțit? Ce se întâmplă când sistemul de alarmă nu pare să fie prea bine calibrat?

Hai să ne imaginăm că frica – în parametrii normali – este alarma unei mașini care se declanșează când cineva încearcă să pătrundă în mașină prin efracție. Uneori însă, când această alarmă se dereglează, ea ajunge să se declanșeze la fiecare adiere de vânt și la fiecare frunză căzută pe mașină. Îți poți imagina cât de obositor ar fi să cobori în parcare să oprești alarma de fiecare dată când bate puțin vântul?

Când frica nu mai funcționează ca o emoție adaptativă, menită sa ne apere de pericole reale, apare anxietatea.

Anxietatea emite numeroase alarme false și ne ține tot timpul în stare de alertă. Anxietatea
este acel sistem de alarmă necalibrat.
Ea se manifestă prin îngrijorare, preocupări intense (nivel cognitiv), neliniște, teamă,
iritabilitate (nivel emotional), tremurături, agitație, transpirație, tensiune musculară, respirație superficială, mâini reci și umede, gură uscată, puseuri de căldură sau fiori reci, greață, disconfort stomacal, insomnie (nivel fiziologic,), evitare, fugă, procrastinare (nivel comportamental), afectând semnificativ viața celui ce se confruntă cu această provocare.

Oricât de intruzivă și dificil de gestionat este anxietatea, în toate formele ei de manifestare, există tehnici și modalități de gestionare a acesteia.
Atunci când anxietatea se cuibărește în viața noastră, avem nevoie de o strategie, un plan pentru a ne putea recăpăta puterea și bucuria de a trăi. Însă, primordial, este să ne recăpătăm capacitatea de a respira normal, de a sta în picioare fără să simțim cum pământul se surpă sub noi, să ne descleștăm pumnii și maxilarul.
Pentru a face asta putem folosi tehnici de respirație controlată – acestea produc o calmare a sistemului nervos vegetativ, determinând modificări asupra manifestărilor fiziologice ale anxietății – tehnici de relaxare și meditație. Modificarea unor stimuli ce întrețin starea de disconfort, precum reducerea consumului de substanțe exictante (cofeină, alcool, nicotină și glucide) sau reducerea stimulilor din mediu înconjurător (pauze senzoriale în timpul zilei și modificarea stilului de viață – odihnă, alimentație și mișcare) este deasemenea binevenită.
Odată calmat corpul, ne îndreptăm atenția către gândurile intruzive ce însoțesc și alimentează anxietatea. Acele gânduri – “dar dacă (ceva rău se va întâmpla?)”, “oare (nu se întâmplă ceva rău chiar acum?)”, “sigur că (se întâmplă, sau se va întâmpla ceva groaznic!)” – au capacitatea de a declanșa dinnou alarma sensiblă și a ne face iar să alergăm pe scări la mașină!

Astfel, își propun următorul exercițiu:
Ia o foaie de hârtie și un pix și notează situațiile care îți generează în mod frecvent anxietate, precum și gândurile automate ce apar odată cu ele.
De exemplu:
– Situație: trebuie să interacționez cu niște oameni pe care nu îi cunosc (la o petrecere, un nou loc de muncă, un eveniment social); gând automat: sigur o să spun ceva banal, sau greșit, și toti vor crede despre mine că sunt prost/mediocru/ plictisitor.

Poate te întrebi de ce ai vrea să dai atenție acelor situații și gânduri care îți provoacă anxietate, mai ales când ele se întâlnesc și așa foarte frecvent în viața ta. Ar părea să aibă mai mult sens să eviți acele gânduri și situații cât de mult poți! Și da, înțeleg de ce această arbordare ar avea mai mult sens pentru tine. Când trăiești cu anxietate, orice clipă de liniște contează!

Însă, realitatea este că această abordare te ține și mai mult în lanțurile fricii! Ajungi să eviți situații, evenimente, persoane, ajungi să îți trăiești viața pe sărite, evitând din ce în ce mai multe contexte care îți pot aduce disconfort! Meriți și poți să trăiești cu mai multă bucurie și fără frică!
Așadar, să revenim la exercițiul de mai sus. Odată identificate situațiile declanșatoare ale anxietății, și a gândurilor automate, următorul pas este să faci o schimbare! Te invit acum să înlocuiești gândul automat cu un altul, unul mai puțin înfricoșător, mai puțin amenințător!
De exemplu: “O să îmi facă plăcere să întâlnesc niște oameni noi. Mă întreb oare ce o să aibă ei de spus?” Încearcă să folosești acest nou gând de fiecare dată când te afli în situația anxiogenă. Repetă-ți-l de câte ori ai nevoie.

Acesta este unul din multele exerciții care te pot ajuta să îți confrunți anxietatea și să o integrezi armonios, încât să nu să te mai restricționeze și să îți afecteze calitatea vieții.
Oricât de amenințătoare sau descurajantă este experiența pe care o trăiești, amintește-ți că ea nu e de nedepășit. E în puterea TA să fii mai bine!

Dacă cele de mai sus au sens pentru tine, dacă simți ca ai nevoie să găsești și alte tehnici care să te ajute în procesul tău, dacă ai nevoie de mai multe informații, sau de susținere, te invit să îmi scrii la adresa contact.anichitus@gmail.cum.

Există viață dincolo de anxietate!