Plouă mărunt și, ca de fiecare dată când plouă, orașul e mult mai aglomerat. Opresc la semafor în timp ce bifez o listă mentală a dimineții mele: am reușit să mă descurc binișor azi. Toată lumea a fost gata la timp, ne-am încadrat în program, am evitat conflictele matinale, ba chiar am și râs un pic cu copiii în mașină în drum spre școală. A fost o dimineață bună! Nu am mai avut demult o dimineață bună.

Roțile se opresc de tot și privesc în jur…plouă liniștit….și, parcă de nicăieri – deși știu că nu e de nicăieri – un nod binecunoscut mi se ridică din stomac, îmi traversează pieptul, lăsându-mă o clipă fără aer, până ajunge în gât și, dintr-odată lacrimile încep să îmi curgă șiroaie pe obraji…. liniștite, ca ploaia, le simt cum curg, și nu le pot opri…Încerc să gândesc, să înțeleg, să mă întreb de ce, de unde, însă nu pot, e prea mare efortul acesta acum, așa că mă las în voia tristeții … și plâng… stau în mașină la semafor și plâng fără un motiv aparent, fără să conteze măcar de ce.

Un claxon mă trezește la realitate. E verde. E vremea să îmi șterg lacrimile și să merg mai departe, împinsă de aglomerație. Un zâmbet amar îmi brăzdează fața. Exact ca în viața mea, mă gândesc. Nu pot să mă opresc, orice ar fi, trebuie să merg înainte! Nu știu de ce, dar acest gând mă epuizează. Așa că îl alung repede, ca pe multe altele.

Încerc să nu mă gândesc la faptul că în ultima vreme tot plâng prin mașină fără motiv, că parcă totul a devenit mai greu, că abia mă târăsc prin zi, doar ca să vină noaptea și să nu reușesc să adorm… Ai crede că la cât de epuizată mă simt în timpul zilei, și la cât de greu îmi e să fac tot ce am de făcut, seara ar trebui să dorm buștean…. însă nu, de ceva timp somnul mă ocolește, și îmi petrec nopțile la televizor, sau uitându-mă pe pereți, foindu-mă pe toate părțile! Încerc să nu mă gândesc la nimic din toate acestea. E doar o fază. Sigur va trece de la sine….sigur…. dar poate trece totuși mai repede, pentru că mă simt de parcă am intrat în vizuina iepurelui și nu mai pot să o iau în sus.

Tristețea este una din emoțiile primare, cu toții o simțim! E firească și sănătoasă. Cu toții avem momente când ne simțim abătuți. Evenimentele vieții își lasă amprenta asupra noastră. Poate ne confruntăm cu o perioadă dificilă, poate suntem epuizați, stresați sau se întâmplă ceva în viața noastră (un conflict cu cineva drag, o pierdere, un eșec) care ne face să ne simțim triști, mâhniți, îndurerați. Reușim  totuși să ne păstrăm vitalitatea și să ne adaptăm la provocările vieții, să ne îndeplinim sarcinile și să funcționăm normal.

Există însă și un altfel de tristețe. O tristețe ce ne inundă parcă toate cotloanele ființei noastre, o suferință ce le depășește pe toate cele simțite înainte. Ea ne afectează viața pe toate planurile, ne răpește speranța, încrederea în noi și în viitor, ne face să ne simțim încremeniți și lipsiți de apărare în fața ei. Depresia este o boală reală a cărei incidență crește în fiecare an. La nivel global, tot mai mulți oameni suferă d

e depresie. Din fericire, identificată și diagnosticată corect și cât mai devreme, există tratamente și modele de intervenție eficiente pentru această boală; există viață după depresie.

Ce este însă depresia?

Să fii trist la un moment dat în viață nu înseamnă că suferi de depresie. Uneori însă această stare de tristețe persistă în timp și s

e asociază și cu alte simptome, precum:

• Scăderea interesului, sau plăcerii pentru toate, sau majoritatea activităților
• Modificarea apetitului, cu scăderea sau creșterea în greutate fără să urmezi un regim în acest sens
• Insomnie sau hipersomnie, treziri frecvente, coșmaruri, senzație de oboseală la trezire
• Oboseală sau pierderea energiei
• Sentimente de culpabilizare sau devalorizare
• Dificultăți de concentrare sau indecizie
• Agitație sau încetineală psihomotorie
• Gânduri negre – despre moarte sau sinucidere

Când cel puțin cinci din aceste simptome se manifestă zilnic, sau aproape zilnic pe o perioadă de minim două săptămâni, și îți crează suferință, alterându-ți funcționarea, e momentul să te întrebi dacă suferi un episod depresiv.

Ce trebuie să știi despre depresie?

Depresia este o boală ce se diagnostichează ca oricare altă boală. Însă, diferit de alte boli, ea ne afectează spiritul, funcționarea noastr

ă psihică. Totul devine mai greu. Lucruri și activități pe care în mod normal le făceam cu ușurință și cu plăcere, acum ne solicită aproape toată energia pentru a le duce la bun sfârșit. Asta ne lasă epuizați și ne aruncă într-un cerc vicios de vinovăție și nemulțumire de sine.

Episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Deși un episod sever va genera o suferință mai intensă, toate formele depresiei afectează viața celui care suferă; un episod depresiv, indifent de intensitatea lui, nu va fi niciodată ceva neînsemnat.

Imaginează-ți că de la o vreme te simți din ce în ce mai lipsit de energie. La început ai reușit, cu efort, să te achiți de responsabilitățile zilnice. Apoi, odată ce epuizarea pune stăpânire pe tine, începi să întârzii, să amâni, ba chiar să sari cu totul peste niște sarcini. Pur și simplu nu mai ai energia și voința necesare ca să faci ce ai de făcut, fie că este vorba de îndatoriri casnice, proiecte de muncă, sau chiar și lucruri plăcute cum e întâlnirea cu prietenii, activități recreative, hobby-uri. Această retragere va aduce repercursiuni. Poate vei avea probleme la muncă, partenerul va fi nemulțumit și îngrijorat de neimplicarea ta, prietenii pot interpreta greșit tendința constantă de retragere și se vor îndepărta. Toate aceste consecințe pot face ca un episod depresiv ușor la început, să escaladeze și să se agraveze.

În fața unei asemenea suferințe este întotdeauna necesar să cauți ajutor! Vorbește despre ceea ce se întâmplă cu tine cuiva drag, cuiva de încredere. Consultă un specialist în sănătate mentală pentru a vedea dacă te confrunți sau nu cu un episod depresiv. Odată ce înțelegem ce se întâmplă cu noi și cerem ajutor totul devine posibil.

Ce este de făcut?  

Te simți copleșit de tristețe, ți-ai pierdut încrederea în tine, nu mai reușești să vezi soluții pozitive și totul ți se pare lipsit de speranță!

Psihoterapia și, la nevoie, medicația sunt necesare pentru depășirea episoadelor depresive, mai ales pe cele majore. Însă, chiar dacă te simți epuizat și copleșit, nu ești lipsit de putere! Poți face diverse lucruri ca să te susții și să te ajuți să depășești momentele dificile pe care le trăiești.

Astfel, în primul rând FII BLÂND CU TINE! Depresia este o boală și tot ce experimentezi  – tristețea, pierderea interesului pentru ceea ce faci, pentru lumea ce te înconjoară – face parte din depresie, nu țin de tine în mod fundamental. Tu nu ești un om leneș, neiubitor, neproductiv, sau o “ființă rea”, toate aceste elemente aparțin depresiei. Ești un om aflat în suferință!

Anumite gânduri – gânduri negative despre sine, despre ceilalți, sau despre viitor – pot spori intensitatea stărilor depresive. Ție ce gânduri îți intensifică sentimentul de deznădejde și tristețe? Ce faci când ele îți vin în minte? Poate ai un truc care te ajută să le alungi, sau poți încerca să intervii asupra gândurilor negative când ele apar, prin diverse metode: spui stop gândului și alegi în schimb un gând care îț

i face plăcere, sau te calmează; faci o plimbare; asculți o melodie care îți place, una veselă; alegi o meditație ghidată sau un exercițiu de relaxare. Caută acel lucru care funcționează pentru tine și antrenează-te folosindu-l nu doar când ești copleșit de gândurile neplăcute.

Ce anume făceai cu plăcere înainte? Poate făceai sport, sau petreceai timp în natură, sau poate îți făcea plăcere să te răsfeți cu ceva bun, sau aveai un hobby care te relaxa și îți aducea bucurie. Deși nu mai simți acum că ai resursele, sau dorința de a te angaja în acele activități, încearcă să le reintroduci în rutina ta. Nu ținti la performanțe, ci alege să le faci atât cât îți oferă plăcere. Dacă îți plăcea să faci drumeții în natură, nu îți propune un traseu dificil. Incepe cu o plimbare în parc de 10-15 minute. Cum lipsa chefului se întâlnește frecvent în depresie, la început programează-ți activitatea pentru o anumită zi, la o anumită oră. La început va cere un efort, însă ulterior plăcerea și dorința vor dinamiza acest proces.

În momentele dificile, să rămâi singur cu gândurile și suferințele tale poate fi de-a dreptul insuportabil! Întreabă-te “la cine pot apela când am nevoie de susținere?”. Poate fi partenerul de viață, un prieten, o rudă. Vorbește cu acea persoană, explică-i prin ce treci si roagă-l să te susțină când îți e mai greu.

Experiența depresiei poate fi copleșitoare și te poate aduce în punctul în care să te îndoiești că vei putea depăși acest episod! Și totuși, mulți oameni care se luptă cu depresia reușesc să o depășească.  Acordând atenția cuvenită acestei suferințe, apelând la ajutor și urmând un tratament potrivit și adaptat nevoilor tale, orice devine posibil, inclusiv să îți recapeți forța vitală și gustul pentru viață!

Bibliografie:

Ducher, Jean-Luc, (2012) Depresia în 60 de întrebări, Editura Trei

Holdevici, I., & Crăciun, B, (2015) Psihoterapia tulburărilor emoționale, Editura Trei

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/depression